Mihai Fotino si noi trei

Nici eu nu mai cred ce vad la televizor, dupa ce am patit ieri, cu Mirabela si Raoul, in direct. De data asta, am fost acolo si am inteles foarte bine decizia comuna…dar cred ca e cazul sa incep sa povestesc mai clar.

Incepuseram sa ne relaxam, directul nu e joaca pentru nimeni, fiecare dintre cei implicati, daca are un minim moment de luciditate, isi da seama ca orice prostioara iesita pe gura se duce fara sa stea pe ganduri. Indiferent cine intra in direct sau canta sau orice, are acest stres. Mira si Raoul se simteau bine, eu la fel, pana la prima pauza…cand auzim ca a murit Mihai Fotino. Mira a palit, Raoul a amutit, Andreea in regie incerca sa-si pastreze logica: „Daca aflai de la altcineva, era mai rau”. Momente in care nu stii ce sa faci. Prima si-a revenit Mira, spunand ceva crestinesc, i-am multumit in gand, dar ma intrebam cum continuam. Mi-am adus aminte cat plansesem in direct cand am anuntat ca Felicia Melescanu, pe care o adoram, trecuse Dincolo. Sau Laura. Si am luat o decizie nebuna: sa tac. Mi-am dat seama ca nu pot sa duc asta, ca nu sunt in stare s-o spun, desi inteleg ca s-a intamplat. S-o spuna cine poate s-o spuna, necunoscandu-l pe Misu Fotino. Mira si Raoul au inteles din priviri ca nu putem in secunda aia si mi-au respectat trairile. Am mers mai departe, am vorbit, am facut emisiune si am plans dupa, ore dupa, toti, acasa la noi…

Ma uit lal inceputul acestei scrieri. Nu mai cred ce vad la televizor… dar sper ca toti cei care citesc sa inteleaga ce inseamna pentru trei oameni „singuri pe o insula pustie”, in direct, o veste cum e asta. Ne-a fost greu tuturor. Ne-am avut unul pe altul si asta ne-a legat pentru totdeauna. Acum, toti trei stim ce inseamna o tacere care striga…