MINUTUL DE SĂNĂTATE: Uite cum recunoşti legumele cu azot în exces

Legumele care au fost cultivate cu azot în exces ne pot pune sănătatea în pericol. Află de la „Minutul de sănătate” cum le recunoşti.

CITEŞTE ŞI: MINUTUL DE SĂNĂTATE: Lista celor mai periculoşi îndulcitori. Consumi aşa ceva?

În ultimile decenii piaţa de alimente a crescut uimitor, motiv pentru care agricultorii au apelat la o serie de trucuri pentru a ţine pasul cu cererea mondială. Aşa au apărut îngrăşămintele chimice, ori alte „ajutoare”, prin care culturile pot creşte acum mult mai repede, iar aspectul lor este unul mult mai plăcut.

Cu toate acestea, ultimile studii arată că populaţia globului este tot mai bolnavă, iar o vină o au şi legumele crescute cu azot în exces. Studiile de laborator au arătat că acestea prezintă nitriţi şi nitraţi în cantităţi destul de mari, compuşi nocivi pentru organismul nostru. De aici şi până la riscul de apariţie a unor boli grave, precum cancerul, nu mai este decât un pas mic.

Cum putem recunoaşte legumele crescute cu azot în cantităţi iraţionale? Un mare avantaj îl au cei care au observat cum arată o legumă atunci când se dezvoltă în condiţii naturale, adică cei care au crescut la ţară sau au fost în vizită prin grădina bunicilor.

Astfel, lăsând deoparte studiile de specialitate, conduse în laboratoare speciale, putem observa şi noi, cu ochiul liber, dacă ridichile, spanacul sau ceapa verde au fost tratate sau nu cu azot în exces.

De exemplu, dacă ne mai amintim cât de mult poate creşte un ardei gras, o ceapă, un morcov sau roşiile din grădina de la ţară, vom realiza imediat că unele produse ce ajung pe masa noastră au fost „împinse de la spate” să crească nefirest de bine. În plus, culoarea acestor legume va fi una mai crudă faţă de cele crescute în mod natural, căci acestea sunt mai mereu culese cu mult timp înainte să fie hrănite suficient de lumina soarelui.

Totodată, legumele crescute cu azot în exces se vor ofili mult mai repede, de unde şi mirarea că, la nici două zile după ce le-am cumpărat, acestea încep să se strice, spre deosebire de acelea din grădina bunicii, care rezistau şi câteva săptămâni, ba unele chiar şi peste iarnă.

Sursa foto extension.umd.edu