Blog
Mircea Badea si noi trei
In seara asta mi-am amintit perfect cine eram acum 20 de ani. M-a ajutat teribil si anturajul, chipurile pe care eu le gasesc neschimbate si gandurile, tonurile vocilor, glumele, emotiile, Ne-am reintalnit amandoi cu primul producator pe care l-am vazut noi doi vreodata, acum doua decenii, un producator adevarat, venit de la o televiziune adevarata, americana, competitiva si agera.
Eram tineri, noi doi si credeam unul in celalalt, cu o putere pe care ne-o dadeam in fiecare dimineata, la cinci, cand ne vedeam. Depindeam unul de celalalt ca doua talere ale aceluiasi cantar, ne protejam simtirile pentru ca stiam ca de ele depindem si noi, celalalt. Nu vorbeam despre sine, ci despre noi. Gandeam asa. Stiu, e tare demult de povestesc, dar senzatia de apartenenta n-am mai trait-o asa vreodata, desi am cautat-o neincetat, de atunci, dintr-un soi de atavism greu de lamurit. Faceam emisiuni, asa e, dar era mai mult de-atat, cresteam impreuna.
In contextul asta a aparut in viata noastra acest domn, producatorul, care avea sa faca loc, pentru mine, Andreei Godeanu, iar pentru el, lui Calin. Dar nu stiam asta atunci, nu aveam cum banui ca prietenia e cea mai importanta dintre valori, odata dublata de loialitate. Am lucrat impreuna in trei, apoi. Aveam in producatorul nostru american un fel de arbitru, vesnic impartial si disponibil, intelegator pana in slava Cerului si inapoi.
Douazeci de ani batuti, alta viata, cum zice Mircea si iata-ne inapoi, razand. E o victorie personala si colectiva, in egala masura. Poza asta vorbeste despre doua-trei povesti de viata diferite, care se intrepatrund cu blandete si intelegere, pana in slava Cerului si inapoi. Ne suportam si intelegem unii altora vorbele sau tacerile sau atiitudinile sau chiar lipsa lor. Asta e o veste-poveste care ne-a facut fericiti, cateva ceasuri nepretuite, pentru ca vorbeste despre noi, oamenii din afara televizorului…
3 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Marcy...
2014-05-27T12:43:46+03:00 at 2014-05-27T12:43:46+03:00
Foarte frumos!!!Nici nu-ti dai seama-Teo-cat de imporatnt este pentru tine si cat de neintamplator totul…cliseele,pe care le rasfatai un pic-nu demult,sunt cele care ne urmaresc continuu!!!Daca sti-cateodata fara sa sti-sa dai curs unor intamplari din viata ta,ele se rostogolesc ca niste piese de domino-bine puse-peste noi…si daca e si timpul propice,oamenii care trebuie in jurul tau,atunci succesul este mai mult decat garantat…atata,doar,ca nu pot fi toate cum le doresti…Exista un taler-invizibi,dar simtibil(gen iubibil…)care masoara-fara sa vrem-totul…Ai pe anumite planuri totul,se echilibreaza balanta cu restul…Te iubim,pretuim,admiram…La pachet cu cei buni,unii mai putini buni,altii foarte profi…si tu,care esti din ce in ce mai stralucitoare,ne vei umple sufletele zi de zi…si-n reluare…Iti ziceam nu de mult-cand ai lipsit un pic,ma uitam-de dor de tine-la reluarile de la celalalt trust…
lungu elena
2014-05-27T18:59:40+03:00 at 2014-05-27T18:59:40+03:00
adevarat ce spui! respect pt vorbele tale!
Alina Beatrice
2014-05-27T17:50:56+03:00 at 2014-05-27T17:50:56+03:00
Draga Teo, nu doresc sa-ti spun decat ca enorm de multi oameni te iubesc si te pretuiesc pentru calitatea ta umana si intelectuala. Mi-as dori mult sa te stiu fericita, cu tot ce inseamna asta! Si, daca in anumite momente ale vietii tale vei „cadea” dintr-un motiv sau altul, trebuie sa ai puterea sa intelegi (si sa-ti faci si inima sa inteleaga, iar acest lucru chiar este posibil) ca tu esti tu si esti unica! Fii recunoscatoare pentru toate darurile primite de la Dumnezeu, oricat de greu ti-ar fi uneori! Familia mea si cu mine te imbratisam si iti dorim sa traiesti 100 de ani linistiti si impliniti!