Mulțumesc pentru șansă

Mă tot gândesc cum să scriu articolul ăsta, de unde să apuc lucrurile și cum să fac, astfel încât să se înțeleagă exact ce vreau să spun. Să nu supăr sau să jignesc pe nimeni, să nu se simtă cineva lezat… sau cine știe ce. Mereu mi se întâmplă să apară „efecte secundare” ale spuselor mele. Cumva, înțeleg.

O să trec la poveste, pentru că asta vreau să vă arăt azi, o poveste adevărată, ca tine și ca mine.

În urmă cu doar câteva zile, erm la cumpărături, în colț de stradă, două cutii de porumb și ceva detergent de vase.

Recunosc că nu mă gândeam la nimic. Nici măcar la ziua care tocmai se încheia și de care eram oarecum mulțumită. Asta până am remarcat un domn care se întorcea către casieră, după ce depășise momentul în care își achitaese cumpărăturile.

„Aaaa… ăsta vine către casieriță ca s-o certe, cu siguranță, biata de ea… După ce că stă aici de ore întregi pe un salariu infect, asta îi mai trebuie, bietei femei, o ceartă spre final de program. Acuma să te ții”, mă gândeam, așteptând invectivele, care puteau veni numai dintr-o parte, cea a clientului.

„Ați uitat să bateți apa plată”, a zis tânărul. „Am venit să plătesc apa.”

Șoc.

Cineva venise să plătească o marfă achiziționată, dar neachitată. Un tip onest. Vă dați seama cât de profund tulburătoare am găsit întreaga situație: am văzut cu ochii mei un om care se purta firesc, într-o societate în care cinstea e o virtute trecută la „și altele”.

Doamna de la casă, rămasă fără cuvinte, a mai auzit atât: „Dacă furam și apa plată, înseamnă că nu mai avem nicio șansă”. Atunci am reacționat și eu, aproape involuntar.

Am cântărit situația și potențialul penibil pe care urma să-l genereze, m-am dus către tânărul domn și i-am mulțumit. M-a întrebat pentru ce îi mulțumesc, iar răspunsul mi-a plecat din inimă, direct: „Vă mulțumesc penttru șansă.”

Știu că sunt oamei cinstiți în țara mea. Îi cunosc și mă bucur de ei în fiecare zi. Îi cunoaștem bine și pe ceilalți, însă, cei pentru care apa plată nu mai contează de multă vreme, cei care trăiesc fără teamă de Dumnezeu, furând până și din buzunarele bunicilor lor…

Mai e o șansă. O avem. Am văzut-o cu ochii mei, pe chipul unui tânăr căruia i se pare firesc să se întoarcă, pentru a repara o greșeală din care ar fi avut numai de câștigat, N-o să-l uit niciodată, nici pe el, nici lecția lui de onestitate simplă, curată și firească.