Multumim Catalina, multumim, Marian.

Va dati seama ca nici Catalina Ponor, nici Marian Dragulescu nu au dat chef cu prietenii pentru locurile obtinute la Rio, Catalina, pe sapte si Marian, pe patru. Nu de asta au plecat. Nu pentru asta au muncit de le-au sarit capacele, au rupt parchetul salilor de antrenament care, intre noi fie vorba, nu arata intotdeauna, nici acelea, ca „afara”. La noi nu e „afara”, e „inuntru”, unde constumele de competitie se decoloreaza sau se strang la spalat, iar despre sali si personal specializat se vorbeste destul de eufemistic.

Am reusit sa demoralizam un sportiv cum e Catalina Ponor, care a ajuns vraiste emotional la locul marii batalii, inainte de aceasta. Descurajata de cei care n-au crezut in ea, oameni care nu au castigat absolut nimic din invectiviele lor. Bun, incerc sa inteleg, dar cu ce ne-am ales? Cu un rezultat nesatisfacator la care suntem partasi?! Eu cred ca un sportiv sustinut de ai sai e deja cu un pas mai aproape de victorie decat ceilalti. Nici macar nu mi se pare ca am zis vreun lucru inteligent. De ce naiba facem mereu invers?

Haideti sa vorbim putin despre oamenii pe care prea lesne ii taram in derizoriu. Catalina Ponor a castigat atatea medalii, ca mi-a fost greu sa le numar, iar ei i-a fost mai greu sa le obtina. Marian Dragulescu, bun prieten personal, a plecat de acasa spre Rio bolnav, racit, ingrijorat de starea lui fizica, dar ajutat de moralul sau de fier. Eu insami m-am temut, dar n-am spus nimic, ca sa nu-i stric zen-ul. Nu ma asteptam ca acesti doi oameni sa ajunga bataia de joc a unor domni si doamne care, din fata televizorului, obtin performante olimpice printre pungile cu seminte si sticlele de… suc. Injurand, batjocorind, negandindu-se la suferinta pe care o provoaca si care sapa deja in inimile celor vizati.

Nu ne ajutam valorile, multumindu-le doar atunci cand castiga. Asta poate orisicare.

In nume propriu, dar si din partea celor care m-au oprit pe strada pentru a ma ruga sa scriu acest articol, din partea tuturor celor ai caror neuroni sunt legati in serie si la cord si la creier, multumesc tuturor campionilor nostri, imi prezint scuzele pentru fiecare nedreptate pe care au fost nevoiti s-o indure din partea celor care ar fi trebuit sa le fie alaturi si ii asigur de o reala, dar reala si consecventa iubire.

Multumim Catalina, multumim, Marian.