Noi, neispravitii

Mi-ar placea sa va vorbesc astazi despre noi, neispravitii. Rusinea noastra si a celor din jur. Noi, cei cei care ne tot eschivam, incercand sa facem tot ce putem ca sa devenim ca voi, desavarsitii.

Noi suntem cei care ascultam textele melodiilor, voi sunteti cei care apreciati armoniile, timbalele, cornul englezesc, de exemplu, fara sa va intereseze neaparat vorbele. Noua ne vine greu sa intelegem un film altminteri decat prin povestea lui.

O fata se sacrifica pentru dragostea unui baiat, sa zicem, ca sa para si banal si plat si dramatic simultan. Voi va cufundati in visare suficient incat sa spuneti „da, uite un film…bine facut”. Noi nu intelegm asta. Noi gandim „uite, e un film frumos”. Noi, neispravitii, avem poeziile noastre, ne place Rilke mullt, ca sa ne intelegeti voi, care cititi Goethe cum citim noi Agatha Christie.

Noi, neispravitii, intelegem uneori maibine decat voi, desavarsitii, fondul unui fenomen, a carui forma voi puteti s-o descrieti in detaliu. Noi stim ce frumos canta Callas, voi, ce ambitus poate dovedi. Ma rog, putea.

Uneori va acuz de raceala. Voi nu va imbratisati, voi nu spuneti te iubesc, voi nu trageti cu gloante prostesti si ineficiente, in discutii prostesti si ineficiente, pentru ca nu incurajati asemenea discutii, care pentru noi sunt sfasietoare si necesare. Vorbitul in plus, cu argumente deja lamurite, e pentru noi o nesfarsita bucurie, pentru voi e timp cheltuit prosteste. Glont tras in aer.

Noi va iubim pe voi. Voi ne apreciati, in cazuri fericite. Voi uitati de la ce am pornit, cand am inceput sa va iubim, in vesnica incercare de a ne arata ca noi nu intelegem corect, matematic, decent. Asa e. Nu e corect si mereu decent. E pasional si colorat si atractiv si poetic si declarat si pe fata si indecent. Pe voi, decenta nu va lasa sa plangeti pe umerii nostri, care de-aia au fost lasati pe lume.

Ma infurie desavarsitii. Mereu am vrut sa fiu ca ei pana acum, dar cred ca-mi trece. Reci, calculati, fara sa sara etape, desavarsitii mi se par azi, acum, mai neispraviti decat noi, neispravitii, care macar o sa credem vesnic in semne, o sa citim Dan Brown si o sa ascultam pe ascuns Andre Rieu. Sarim in rauri pentru altii, avem idealuri de neexplicat, stari aiurite, nu ca voi, intelectual egali siesi si predispusi la evolutii neprecedate de revolutii.