O bucata de text fara sens

5 Comments

1. 

   AdiGeNa

   2015-02-04T00:28:56+02:00 at 2015-02-04T00:28:56+02:00

   Citez ” un mare ilustru inca in viata” (licenta antipeiorativa ci mai degraba comica):
   „nimic nu se schimba fundamental pe Pamant…”
   Capul sus, fii tare si onoreaza-l cu discretie… cum si altii te onoreaza pe tine!
   Totul va fi bine!

   Răspunde
2. 

   O mare admiratoare

   2015-02-04T06:58:43+02:00 at 2015-02-04T06:58:43+02:00

   Capatand putin curaj, am hotarat sa scriu „o bucata de text”… pe care numai un singur om din aceasta lume il poate intelege, (nu am povestit nimanui, in toti acesti ani, ce este cu-adevarat in sufletul meu…) Am hotarat sa o fac acum din doua motive:
   1. Povestea vietii mele e incredibil de asemanatoare… Traim parca acelasi…film…(ca sa nu zic aceeasi drama)
   „In viata unora dintre noi, nici nu stiu daca norocosi sau dimpotriva, apar oameni providentiali”
   Da…in urma cu 13 ani, am cunoscut cel mai minunat om de pe pamant!!! Pentru mine a fost…si este DUMNEZEU! (…)
   Totusi, dupa aproximativ 2 ani…desi ma iubea enorm, a hotarat ca e mai bine sa imi fac o viata fara existenta acelei prietenii, inventand o poveste, un motiv (pe care nici dupa toti acesti ani nu il cred adevarat. Era un om mult prea bun ca sa isi doreasca sa ma raneasca in halul in care a reusit sa o faca…) Din pacate, atunci a hotarat parca in numele meu, crezand ca cel mai bun lucru pentru mine e sa traiesc viata mea, nu a altora… Orgoliul nu a tinut cu mine, dimpotriva… Si astfel, am pierdut un om la care inca ma gandesc, de care mi-e dor, pe care-l visez atat de des… Am pierdut un om si singura prietenie venita cumva de la Dumnezeu… ireal de pura, adevarata…Recunosc ca eram o rasfatata care se supara cand eram certata, o rasfatata care nu intelegea cand imi spunea: “te cert fiindca imi pasa de tine!” Am fost o tampita, o dobitoaca si o cretina! 
   Imi amintesc… (asa cum spui si tu)…candva, m-a pus sa scriu si i-am scris toata noaptea…Stii ce a facut a doua zi? Mi-a spus ca a intins toate paginile pe birou si mi-a studiat scrisul…(cand e mai aplecat, la ce pagina am plans, cand am avut ezitari si emotii…) Doamne!… Spui ca ii tii minte toate cuvintele pe dinafara… Si la mine e la fel…Cuvintele-i parca sunt ca un ecou nesfarsit, sunt parca tatuate. Zambesc, fiindca fix acum mi-am amintit… Imi spunea: “tu scrii la fel cum vorbesti. Pui virgule in functie de intonatia ta. Nu se pune niciodata virgula intre subiect si predicat”
   Repet, desi ne iubeam foarte rau, prietenia noastra unica, s-a destramat cu o singura propozitie si cateva sms-uri…
   M-as fi putut bate cu pumnii in piept ca sunt iubita si pot face “tarantele” si milioane de figuri 
   Exact cum spui, ahh…am platit enorm…am plans de m-am tavalit pe jos de durere…
   (…)
   Dupa cativa ani, am aflat ca persoana pe care o iubesc enorm (si pe care sunt convinsa ca o voi iubi toata viata mea) are o boala aproape incurabila…si ca nu mai sunt sanse mari sa traiasca  Nu exista cuvinte sa explic prin ce a trecut sufletul meu atunci… M-au chinuit foarte rau multe intrebari, am plans intr-un mare hal… De ce, Doamne, tocmai acest om atat de minunat??? Cum de tocmai eu nu pot face nimic? M-am rugat la Dumnezeu in fiecare zi si in fiecare noapte sa se faca bine si am sperat mereu intr-o minune, fiindca cu alte ganduri n-as fi putut depasi acea perioada de cosmar  Desi nu ne mai vorbisem de…multi ani, il iubeam pe acel om la fel de mult, parca mai intens… Clar nu pot sa descriu starea mea de atunci…si cum mi-as fi dat viata sa se faca bine, fara sa ma gandesc nicio secunda. Plus ca aveam un semntiment ca nu voi putea face niciodata si eu ceva pentru acea fiinta. De multe ori, in prietenia noastra, rugam sa imi ceara ceva, sa pot face ceva, orice-orice…macar sa ma duc cu trenul la Baia Mare sa-i cumpar o apa plata… Stii…din pacate, nu a acceptat NICIODATA ajutorul meu, neintelegand ca astfel voi trai mereu cu o durere in suflet…
   Teo, de…10 ani… cu aceeasi intrebare ma trezesc si eu in fiecare dimineata… Oare m-a uitat?…Oare se mai gandeste la mine? Oare simte ca sufar si iubesc?
   Si totusi…asta vara, Dumnezeu a facut in asa fel incat sa ma reintalnesc cu cea mai minunata fiinta de pe pamant ever! Doamne!… Desi l-am privit intens, 2 ore, efectiv nu aveam putere, nu aveam curaj sa ma duc sa-i vorbesc…Tremuram toata si plangeam continuu. In cele din urma…ce crezi? M-am apropiat, ne-am privit foooarte rau si i-am spus acestui om cat de mult il iubesc!!! Tie domnul Sarbu ti-a zis: “esti ok, Teo”, mie nu mi-a zis nimic, dar m-a privit cat pentru 1000 de cuvinte.
   Cunoscandu-ma, nu cred ca va exista un moment ca acela din ziua nuntii tale… Sper…cumva, candva sa-mi poata asculta inima si sa-mi poata auzi cuvintele….sunt aproape aceleasi pe care i le-ai spus tu acestui om minunat, atunci… Nu stiu daca voi avea ocazia si daca voi putea sa i le spun vreodata live…. Mie, pe langa mediocritate, mereu mi-a fost teama sa nu deranjez sufleteste, sa nu ranesc, cu atat mai mult cu cat am simtit ca inca ma iubeste si nu m-a uitat!…
   (…)
   Incredibil! Este 07.03! Am ochii cat cepele. Incerc sa ma linistesc, sa ma pot odihni.
   ITI MULTUMESC!
   2. Al doilea motiv pentru care ti-am scris? Sa stii ca exista cineva care intelege ce este acum in sufletul tau si astfel…sper…sa pot…ajuta cumva!
   Te imbratisez cu putere si ma rog sa fie bine!
   Doamne ajuta!

   Răspunde
3. 

   Anca Zuza

   2015-02-04T23:17:54+02:00 at 2015-02-04T23:17:54+02:00

   Teo te iubesc! Sincer iti spun cu mana pe inima ca nu cred o iota din ce au scris despre Adrian Sarbu, o facatura mizera…Te poop si sper ca adevarul sa triunfe….Doamne ajuta!

   Răspunde
4. 

   eliza

   2015-02-09T01:07:53+02:00 at 2015-02-09T01:07:53+02:00

   Te te urmaresc mereu cu drag.te ador.sunt cu sufletul langa tine

   Răspunde
5. 

   Gheorghe Burdujan

   2015-03-27T13:09:09+02:00 at 2015-03-27T13:09:09+02:00

   În discreţie se află onorabilitatea unei vieţi decente!

   Răspunde

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.