Regizorul Lucian Pintilie a murit

A murit regizorul Lucian Pintilie, unul dintre cei mai importanți cineaști români, semnatarul unor capodopere precum “Reconstituirea”, “De ce trag clopotele, Mitică” sau “Balanța”.

În vârstă de 84 de ani, Lucian Pintilie fusese internat zilele trecute, în stare gravă, la Spitalul Elias din București, același spital unde s-au stins regizorul Sergiu Nicolaescu, în 2013, Olga Tudorache, în octombrie 2017, Aimee Iacobescu, în luna martie a acestui an și, pe 16 aprilie, tot anul acesta, Ionela Prodan.

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud – pe atunci, parte a României, azi, în Ucraina. A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (azi, UNATC – Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”) și încă de la începutul carierei a devenit incomod pentru regimul comunist.

A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București – “Copiii soarelui” (1961), “Proștii sub clar de lună” (1962), “Cezar și Cleopatra” (1963), “Biedermann și incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălțimi (1964)”, D’ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație, precum și două filme de lung metraj: “Duminica la ora 6” și “Reconstituirea”.

În cel de-al doilea film al său, “Reconstituirea”, cu Vladimir Găitan și George Mihăiță în rolurile principale, e reconstituit un incident banal, o bătaie între doi tineri, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un scandal imens în momentul lansării, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea difuzării lui.

În vârstă de 84 de ani, Lucian Pintilie fusese internat zilele trecute, în stare gravă, la Spitalul Elias din București, același spital unde s-au stins regizorul Sergiu Nicolaescu, în 2013, Olga Tudorache, în octombrie 2017, Aimee Iacobescu, în luna martie a acestui an și, pe 16 aprilie, tot anul acesta, Ionela Prodan.

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud – pe atunci, parte a României, azi, în Ucraina. A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (azi, UNATC – Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”) și încă de la începutul carierei a devenit incomod pentru regimul comunist.

A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București – “Copiii soarelui” (1961), “Proștii sub clar de lună” (1962), “Cezar și Cleopatra” (1963), “Biedermann și incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălțimi (1964)”, D’ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație, precum și două filme de lung metraj: “Duminica la ora 6” și “Reconstituirea”.

În cel de-al doilea film al său, “Reconstituirea”, cu Vladimir Găitan și George Mihăiță în rolurile principale, e reconstituit un incident banal, o bătaie între doi tineri, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un scandal imens în momentul lansării, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea difuzării lui.

Lucian Pintilie a primit interdicția de a mai lucra în România, i s-a dat un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Regizorul a părăsit România în 1975 și a continuat să lucreze în străinătate. A pus în scenă piese pentru teatre din Paris, Washington sau Minneapolis (SUA), dar și spectacole de operă pe diverse scene de profil ale lumii.

După 1990, Lucian Pintilie s-a întors în România și și-a reluat activitatea pe plaiurile natale. Printre filmele făcute după Revoluție se numără “O vară de neuitat”, “Prea târziu”, “Terminus Paradis” și “După-amiaza unui torționar”.

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români (cum a fost “Marfa și banii”, semnat de Cristi Puiu). Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga activitate, acordat în 2007.