Blog
Ridendo castigat mores
Una dintre bazele existentei noastre e umorul, degeaba ma contraziceti, degeaba o sa-mi spuneti ca drama prin care trecem numai de asta nu lasa loc. Umurul e cel care salveaza ce se mai poate salva.
Problema intervine atunci cand umorul devine mizer, derizoriu, grotesc, atunci cand se rade mult pe seama unor lucruri vecine, poate prea vecine, cu tragicul. Evident, voi rade fara rezerve de lucruri facute prea serios de catre oameni prea seriosi. Seriozitatea insasi e hilara, pana la urma.
Oamenii preocupati de soarta Universului, care, la un pahar de vin, iti dezvaluie fasii din nesfarsita lor experienta. Prostii, importantii, suferinzii de sine, seriosii, astia da, sunt minuni.
Doar ca n-as mai zambi, cand e vorba despre necazurile punctuale ale unora, nu m-as avanta in zambet cu pretul suferintei „tintei”. Poate doar daca acesta e un idiot. Si nici asa, foarte des. Mi se pare ca se face mult umor greu de dus in tara mea. Umor greu. Cocosant. Desfiintant. Terminator. Trag apa si astept, citind ziarul, un alt motiv de ras zdravan, fara ppretul triistetii altora…
4 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Vera
2014-03-11T17:15:09+02:00 at 2014-03-11T17:15:09+02:00
Radem unii de altii, unii cu altii. Daca ridica unul un deget, ceilalti rad. Daca vorbeste seful statului, te umfla rasul. La piata razi, razi cand precupeata tot nu se lasa pana cand nu-ti strecoara un cartof cat moneda de 50 de bani, cu toate ca ai vrea de-aia cat pumnul. Razi cand nu te mai cuprinde fusta de anul trecut, cand pantofii de asta primavara s-au dezlipit, fara niciun motiv, in debara. Razi cand arunci mancarea de fasole pe motiv ca zace de 3 zile in frigider si n-a bagat nimeni lingura in ea. Rad cand gasesc coji de seminte pe balcon si cand „scuipatoarea” de la etaj neaga ca ea le-ar fi aruncat. Am ras cand molia mi-a ros covorul si m-am intrebat la ce dentist isi trateaza dantura cu care poate sa devoreze fibra „eco” din care e tesut. Chiar, moliile au dinti, sau rod cu gingiile? Cum sa nu rad de cititorul contorului care era sa cada de pe scaun tot incercand sa descalceasca cifrele de pe ecran? Si eu era sa cad de pe acel scaun cand am pus perdeaua, in incercarea de a-mi mentine echilibrul, mi-am sucit glezna. Am jelit un pic, dar am ras dupa aceea cand am observat ca am pus-o cu dosul spre interior. Am ras de mulajul din ipsos al lui Tepes, cu tricolor! A fost singurul cadou primit de 8 Martie…si o frezie careia i s-a rupt tulpina cand am pus-o in vaza.
marcela
2014-03-12T12:05:57+02:00 at 2014-03-12T12:05:57+02:00
radem,pentru ca asa ne e „felul”…radem si ca sa uiatm de cate ne „apasa”cateodata…radem si zambim si de ceea ce e frumos si ne inconjoara,ne bucuram ca e soare,ca e o noua zi,ca suntem bine…radem-cateodata-fara sa ne putem stapani de anumite momente…dar important e sa radem…pentru ca de fiecare data ne prelungim viata,daca stam mohorati,tristi,intrebatori(fara raspunsuri-de multe ori…)nu realizam nimic,absolut nimic…decat niste riduri in plus…asa ca sa radem de cate ori avem ocazia…nu?
marcela
2014-03-12T12:08:01+02:00 at 2014-03-12T12:08:01+02:00
scuze-uitam…si daca stiai ca scaunul nu e bun,de ce l-ai dat celui de la electrica?ca sa radem noi,cei care citim…vezi-deci sa radem…sa facem haz de necaz…
Vera
2014-03-12T21:26:40+02:00 at 2014-03-12T21:26:40+02:00
Nu i l-am dat, l-a luat! I-am atras atentia ca o pateste, dar a mizat pe trupsorul lui firav care n-avea cum sa cada, indiferent pe ce s-ar fi urcat. Sa stii ca a ras si el!