Rugaciunea care trebuie spusa inainte de spovedanie

Rugaciunea care trebuie spusa inainte de spovedanie le ofera credinciosilor linistea necesara marturisirii pacatelor. Taina spovedaniei este una din cele mai important. Multi crestini care merg sa isi confeseze greselile in fata preotului se tem de ceea ce ar putea spune acesta.

Exista o rugaciune care recladeste nadejdea in cel care vrea sa fie un sincer marturisitor in fata lui Dumnezeu.

Rugaciunea care trebuie spusa inainte de spovedanie

„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat in mila si necuprins in indurari,

Tu Singur din fire esti fara de pacat. Si pentru noi Te-ai facut om fara de pacat. Asculta, in ceasul acesta, rugaciunea dinaintea spovedaniei mele. Este rugaciunea mea dureroasa. Ca sarac si lipsit sunt eu de fapte bune si inima mea s-a tulburat in mine!

Tu, Doamne preainalte, imparate al cerului si al pamantului, stii ca toata tineretea mea am cheltuit-o in pacate. Și umbland dupa poftele trupului meu, m-am facut cu totul bucurie dracilor. Cu totul am urmat diavolului, tavalindu-ma totdeauna in noroiul poftelor.

intunecandu-mi-se gandul din copilarie si pana acum, niciodata nu am voit sa fac voia Ta cea Sfanta. Ci cu totul m-am robit de poftele care ma inconjoara. M-am facut de ras si de batjocura dracilor. Nicidecum in minte nu mi-a venit ca nesuferita este urgia ingrozirii Tale asupra pacatosilor. Din aceasta pricina, am cazut in deznadajduire. Nicidecum nu am venit in simtire de intoarcere. M-am facut pustiu si gol de dragostea cea de la Tine.

Iarta-ne noua greșelile noastre!

Ca ce fel de pacate n-am facut? Ce lucru dracesc n-am lucrat? Ce fapta grozava si inversunata n-am savarsit? Mintea cu totul mi-am intinat prin cugete trupesti. Trupul mi-am spurcat prin amestecari. Duhul cu totul mi l-am pangarit cu invoirea spre pacate. Toate madularele ticalosului meu trup le-am pornit a lucra si a sluji la pacate.

Cine dar, nu ma va plange pe mine ticalosul? Cine nu ma va tangui pe mine osanditul? Pentru ca eu singur, Stapane, am intaratat mania Ta. Eu singur am atatat urgia Ta asupra mea. Eu singur am facut rautate inaintea Ta. Și am pacatuit fara de iertare.

Dar Tu esti multmilostiv, Iubitorule de oameni. Și astepti intoarcerea oamenilor. Iata si eu ma arunc pe mine. Și cad la infricosatul Tau Divan. Și, ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, din adancul Sufletului strig tie.

Milostiveste-te, Doamne!

Iarta-ma, Dumnezeule, ajuta neputintei mele, pleaca-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugaciunea mea si lacrimile mele sa nu le treci cu vederea. Primeste-ma pe mine, cel ce ma pocaiesc si ratacit fiind, intoarce-ma si intorcandu-ma imbratiseaza-ma si ma iarta, caci ma rog. Pentru ca n–ai pus pocainta dreptilor si n-ai pus iertare celor ce nu gresesc; ci ai pus pocainta asupra mea, a pacatosului, in acelea cu care spre intaratarea Ta am lucrat.

Gol si descoperit stau inaintea Ta, cunoscatorule de inimi, Doamne, marturisindu-mi pacatele mele, pentru ca nu pot sa caut si sa vad inaltimea cerului, fiind impilat de greutatea pacatelor mele.

Deci, lumineaza-mi ochii inimii mele si da-mi umilinta spre pocainta si zdrobire de inima spre indreptare, ca sa merg cu buna nadejde si cu adevarata si deplina adeverire la lumea cea de dincolo, laudand si binecuvantand totdeauna preasfant Numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in veci vecilor. Amin.”