Scrisoarea emotionanta a unei mame catre bebelusul pe care nu a apucat sa il tina in brate

Mai jos vei gasi traducerea unei scrisori emotionante a unei mame care nu a apucat sa isi tina copilul in brate.

Cuvintele mamei catre bebelusul pe care nu l-a tinut in brate

„Dragul meu copil,

Am atat de multe lucruri de impartasit. Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa ti le spun. Dar cel mai important este acesta: te-am iubit.

Acel moment in care vocea doctorului a inceput sa se piarda in departare, iar totul in jur a inceput sa devina neclar, acel moment nu voi avea niciodata norocul sa il uit. Este in continuare atat de clar, de parca s-ar fi pentrecut in aceasta dimineata.

Peretii albi, patul cu o zgarietura pe o parte, patura cu doua dungi pe ea, oglinda mica ce era deasupra chiuvetei din dreapta mea si linistea. Oh, acea liniste! Urla atat de tare in mintea mea, si inca se mai intampla asta. Mereu imi voi aminti cuvintele doctorului si privirea pe care o avea. Tristete si mila. Era o persoana iscusita, stii. De parca era un act bine repetat… Replici pe care le-a spus mai multor femei in aceeasi situatie de-a lungul timpului. Si pe care le-a perfectionat.

„Imi pare rau!”. Aceste cuvinte mi-au facut capul sa se invarta si mi-au facut inima sa vrea sa uite.

Stiu ca nu eram constienta de faptul ca te aflai in interiorul meu, dragul meu copil, dar trebuie sa stii cat de devastata m-am simtit cand am aflat. Eram singura persoana din aceasta lumea care trebuia sa te protejeze, sa te tina in siguranta, sa vegheze asupra ta si sa se asigure ca nimic nu te va rani. Si am dat gres. Te-am dezamagit si pentru asta mereu o sa imi para rau.

Adevarul este ca atunci cand am vazut ca acel corp mic imi paraseste corpul, am plans, am plans si iar am plans. Am tipat si am strigat si am suspinat pana cand mi s-a golit inima. Ti-am spus ca imi pare rau si ca mereu vei fi primul meu copil. Inima mi se rupea, fizic, iar durerea simtita in momentul in care am pierdut aceasta viata mica despre care nici nu stiam ca e a mea este ceva ce nu pot sa pun in cuvinte. Mi-e rusine sa spun ca voiam sa imi fac rau. Si chiar mai mult imi e rusine sa spun ca aproape am reusit.

Imi pare rau ca te-am lasat sa imi scapi. Fara fanfara, fara tam-tam, fara vizitatori. Nici macar nu am avut curajul sa ii spun barbatului cu ajutorul caruia te-am conceput. Adevarul este ca am fost speriata, singura si ma durea. Atat fizic, cat si emotional.

Am flecarit destul pana acum. Fac asta. Ma intreb daca si tu ai fi facut la fel.

Am vrut sa iti spun ca nu te voi uita niciodata. Pana in ziua in care voi parasi aceasta lume, tu vei fi copilul meu. Copilul pe care nu am apucat sa il tin in brate. Copilul pe care niciodata nu am apucat sa il legan pana adoarme. Copilul pe care nu am apucat sa il vad crescand. Dar copilul meu, fara indoiala. Pana la urma, esti singura fiinta care mi-a auzit inima batand din interior.

De asemenea, iti multumesc! Cred ca ai venit la mine cu un scop. Ai venit la mine in momentul in care aveam nevoie de cineva de partea mea. Cand trebuia sa mi se aminteasca faptul ca viata este efemera. Cand trebuia sa realizez ca uneori lucruri nefericite se intampla, dar mereu este ceva mai mare la care trebuie sa ne gandim. Intotdeauna un motiv pentru a te ridica si pentru a marge mai departe. Si pentru tine am facut asta. M-am ridicat din ceea ce era un abis, copil meu, si am pornit din nou la lupta.

Intre timp i-am spus si tatalui tau despre tine. Nu stiu care erau gandurile lui. Niciodata nu am vorbit prea mult despre lucrul acesta. Dar trebuie sa stii ca port in inima mea suficienta iubire pentru amandoi. Esti si vei fi mereu in inima mea, copilul meu, si mereu ma voi gandi la tine. Cred ca eu trebuia sa am grija de tine, insa la final tu m-ai salvat. Te iubesc din toata inima! Mereu.

Somn usor,

Mama ta, X”.