Sediu de concediu. Cu cortul nu e tocmai liniste…

Era o mai veche lista de-a mea impotriva mersului cu cortul. Nu ca n-ar mai fi valabila, dar m-am hotarat sa o sucesc. Adica sa ma uit la toate cele insirate fix invers. M-am razboit cu mine in cap vreo 10 minute si le-am transformate pe toate fie in nimicuri, fie in firimituri de aventura. Mi-a iesit si am pornit. Sar peste episodul cu gasirea cortului si restul prostiilor tehnice, vreau neaparat sa ajung la prima noapte.

A fost fabulos!! Mai intai, senzatia de libertate. De nu conteaza… Nici nu stiu sa o descriu prea bine, dar era o minunatie de sentiment. Dupa ce am lalait-o pe plaja… oricat am vrut eu, dupa ce am inceput cu-adevarat sa scartai de nisip din toate incheieturile, dupa ce m-am asezat pe un drac de mare si eram doar in slip, dupa ce am ras pana cand mi s-a taiat rasuflarea, m-a luat un somn total. Eram convinsa ca as dormi bustean si in picioare. Dar am reusit sa ajung pe saltea.

M-am infasurat, am inchis ochii si am simtit cum vine leneveala aia buna. Zgomotul era un amestec de valuri, de cantec de greier depresiv parasit de nevasta, plus un fosgait ciudat pe care nu am reusit sa il identific. Era perfect, ce mai, pana la primul geamat.

Citeste si: Sediu de concediu. Printul de la malul marii

Citeste si: Sediu de concediu. Spune-ne povestea ta!

A urmat un ras chinuit-infundat si o serie de “ssshhhttt” pe doua voci, apoi iar ras infundat. 10 secunde, liniste… Apoi, iar geamat, iar ras, iar “sshhhhtt”. Parca faceau dupa ceas! Cand li s-a intamplat a cincea oara, n-au mai reusit sa infunde rasul, au izbucnit zgomotos. Radeau cu sughituri, incercau sa “sshhttt”, apoi izbucneau iar si iar… In cel mai bizar mod, toata harmalaia asta a intrat in amestecul ala bizar de sunete si am adormit, pana la urma, bustean. E drept, cu imaginea lor in cap, si de asta mi-e cam jena…

Dimineata, stateam buimaca in fund in fata cortului. Pusesem un pulover pe mine ca batea un vanticel si ma injuram ca nu ma gandisem la cafea. Deloc nu ma gandisem! Dupa vreo 20 de minute, a aparut o umbra, apoi un chip cam ravasit. Radea: “Buna dimineata, scuzee, noi chiar ne-am straduit! Stiu ca n-am prea reusit, asa ca dam o cafea. Suntem scuzati? Va rog!” Normal ca au fost scuzati!