Sfantul Lorenzo (Laurentiu) si noaptea stelelor cazatoare iti implinesc dorintele

Este noaptea stelelor cazatoare cunoscuta si ca noaptea Sfantului Lorenzo sau Laurentiu dupa cum il cunosc ortocsii.

Batranii spun ca in aceasta noapte trebuie sa te uiti spre cer si sa iti pui dorinte.

Este bine ca acestea sa nu fie neaparat materiale, se spune ca o dorinta sufleteasca are mult mai multe sanse sa se implineasca.

CITESTE AICI: Zodiile care au noroc, dar isi rateaza mereu sansa

In cazul in care nu vezi stele cazatoare poti apela la univers si sa te gandesti la stele si sa le transmiti dorintele tale.

Batranii mai spun ca daca esti intr-un loc in care nu cad stelele este bine sa iesi afara din casa sau sa scoti capul pe geam si in momentul in care adie vantul sa iti pui dorinta, iar acesta va purta gandul tau spre Sfantul Lorenzo.

Se spune ca stelele cazatoare sunt lacrimile sfantului Lorenzo.

Cine este Sfantul Lorenzo sau Laurentiu

CITESTE AICI: Top 4 zodii pe care nu le vei uita niciodata dupa ce le-ai cunoscut

Sfantul Sixt (sau Xist) era grec din nastere si studiase filozofia la Atena inainte de a veni sa se instaleze la Roma sub domnia imparatului Valerian in vremea pontificatului Sfantului Stefan I (253-257, praznuit la 3 august). Mai intii favorabil crestinilor, imparatul – care cazuse sub influenta magilor si ghicitorilor egipteni dupa o nefericita expeditie in Orient – publica un edict interzicand practicarea in public a cultului crestin si cerea tuturor clericilor sa se inchine zeilor, amenintandu-i cu exilul in caz contrar. Sfantul Stefan fusese una dintre primele victime ale acestei persecutii iar Sixt fu consacrat pentru a-i succeda. Persecutia spori atunci si fu decretata executia Episcopilor, Preotilor si Diaconilor in baza simplei constatari a identitatii lor, in timp ce laicii urmau sa fie condamnati injosirii si muncilor fortate.

Cum Papa fusese condamnat sa i se taie capul pe Via Appia, Sfantul Lavrentie ii iesi in cale si ii striga : „Nu ma lasa, Parinte Sfant, pentru ca am impartit deja comorile pe care mi le-ai incredintat”. Auzind vorbindu-se de comori, soldatii il prinsera imediat si pe Lavrentie si il dusera in fata tribunului Partenius care il instiinta pe imparat. Aruncat in inchisoare si dat in paza tribunului Ipolit, Sfantul Lavrentie vindeca prin rugaciunea sa si aduse la credinta pe un orb numit Lucillus. Auzind vestea, alti numerosi orbi alergara la el si fura cu totii vindecati de catre sfant, care in plus il boteza pe Ipolit impreuna cu celelalte nouasprezece persoane ce se aflau in casa lui.

Ipolit merse sa il ingroape in secret pe proprietatea vaduvei Domnita alaturi de Preotul Iustin (La vreo 50 de ani ma tarziu, Sfantul Constantin construi o biserica langa catacomba unde fusese ingropat Sfantul Lavrentie, situata pe Via Tiburtina, la est de Roma. Iar in secolul al VI lea cripta fu transformata intr-o mare biserica dar mormantul ramase tot in acelasi loc.). Dar Ipolit fu denuntat si in curand arestat, insa un Inger veni sa il elibereze si il duse in casa lui unde isi lua cu dragoste ramas bun de la parintii sai si de la slugile casei si le oferi la toti o masa sarbatoreasca. Erau cu totii la masa cand soldatii se ivira si il luara din nou pe Ipolit pentru a-l conduce in fata imparatului. Sperand sa ii invinga hotararea, suveranul ceru ca el sa fie acoperit de distinctii militare si ii promise onoruri inca si mai mari. Dar Sfantul ramase neclintit si declara ca nu mai voia decat o singura cinstire : aceea de a sluji in armata lui Hristos. Butut cu lanturi cu carlige la ambele capete, fu apoi legat de cai salbatici care il tarara pe curajosul Mucenic pe o distanta mare. Astfel castiga el palma victoriei, precedat de doica sa, Concordia, si de oamenii din casa lui pe care ii adusese la credinta. Se povesteste ca la sapte zile dupa martiriul sau, Sfantul Ipolit i s-a aratat imparatului si fiului sau care se duceau la amfiteatru si ca i-a batut cu lanturi de foc nevazute.