Soarele din tine

Am uneori senzația că ne-am obișnuit să ne plouă. Să ne tune și să ne fulgere. Și de-asta nu ma supăr pe vremea ultimelor zile, că tot aia ne era. Ori e prea luni, ori trei ceasuri, ori nu vine weekendul. Mă surprind, de ce să nu zic vorba adevărată, prinsă și eu în asta. Știți cum ma scutur? Una-două, amintindu-mi că am trăit vremuri grele rău de tot, chiar când timpul însorit m-ar fi îndreptățit să zâmbesc, dar, na, n-aveam motiv. Cică de mâine se însorește afară. Pe noi, înăuntru, numai noi ne putem însenina. Știu că spun platitudini, dar mă trece o nevoie de firesc, de simplu, de „la prima mâna”. Hai, frățioare, să alegem, floricele să culegem!

Cred că vremurile bune sunt azi. Și mâine vor fi, doar că nu vom mai fi atât de tineri încât sa ne veselim de ele. O să fie prea cald!

Vă recomand o comedie, un Seinfeld, scurt și intens, un episod din „Friends”, la mine merg ca unse.

Și nu vă gândiți că există oameni mai fericiți ca noi. Sunt doar mai prezenți în realitatea lor!