Stiri
„Sotia mea a murit anul trecut. Eram impreuna de 62 de ani…”
Asa incepe marturisirea emotionanta a unui barbat care spune ca ii simte lipsa partenerei sale de o viata in fiecare zi. Sotia sa a murit in urma cu un an si el inca nu s-a obisnuit cu ideea. Cutremurator!
Ce te faci atunci cand omul care ti-a fost alaturi zi de zi, vreme de mai bine de 6 decenii… moare? 60 de ani, v-ati trezit impreuna unul langa celalalt, ati mancat impreuna, v-ati bucurat impreuna, ati suferit si v-ati iubit.
Aceasta poveste este dureroasa si, in acelasi timp, o lectie puternica de viata.
„Sotia mea a murit anul trecut, in Ianuarie. Eram impreuna de 62 de ani. M-ati gasit acum intr-un moment in care ma gandesc mult la dragoste, deoarece citesc sonetele lui Shakespeare.
Definitia iubirii este atat de evaziva, incat se scrie despre ea fara incetare. Nici macar Shakespeare nu a reusit sa o inteleaga perfect. Toate povestile mari de dragoste par sa fie doar despre atractie fizica. Romeo si Julieta nu stiau daca le plac aceleasi carti sau aceleasi filme. Era doar fizic.
Huff.ro: Vezi cum priveau femeile si baratii amorul la 1800
Dupa 62 de ani, totul se schimba complet. Sotia mea obisnuia sa zica: ‘suntem unul.” Si, credeti-ma, nu era genul de persoana care sa supraestimeze ceva. Acum ca ea nu mai este, realizez cat de multa dreptate avea. Atat de multe din vietile noastre erau legate. Eram impreuna si fizic, era si afectiune. Dar, de asemenea, impartaseam fiecare ritual al vietii noastre. Ii simt lipsa de fiecare data cand plec de la cinema si nu pot sa ii cer opinia despre film. Sau mereu cand merg la restaurant si nu pot sa ii dau sa guste din puiul meu. Ii simt lipsa cel mai mult noaptea. Mergeam la culcare in acelasi timp, in fiecare noapte.”
Pe cat de emotionante, pe atat de pline de invatatura sunt cuvintele acestui batran. Si-a iubit sotia trup si suflet si au fost casatoriti pentru 62 de ani. Da, ii simte lipsa acum, la fiecare lucuru obisnuit, dar are puterea sa zambeasca in fotografie. Pentru ca, vreme de 62 de ani, a impartasit acele lucruri obisnuite cu sufletul sau pereche.”
Povestea este tradusa dupa aceasta marturisire, de pe Facebook-ul Humans of New York, care aduna povestile de viata ale unor persoane obisnuite de pe strada.