Tatal unui baiat cu autism a aflat ca fiul sau nu are prieteni si a redactat o scrisoare emotionanta

Bob Cornelius este un tata erou. Are un baiat cu autism de care are grija ca de ochii din cap. Acesta a participat la o sedinta de la scoala, iar ce a simtit in urma acestei intalniri a fost un gol imens in stomac.

Cornelius a postat o scrisoare pe Facebook care a fost impartasita de mii de persoane in care si-a exprimat sentimentele vizavi de izolarea pe care o traieste fiul sau autist, punandu-se in pielea tuturor parintilor si copiilor care trec prin astfel de momente.

„Nimeni”

„Pentru cei care nu stiu, fiul meu cel mic, Christopher, are autism. Am participat la o reuniune cu alti parinti si am facut o fotografie cu proiectul la care a lucrat. I-am cerut sa faca o lista cu sportul preferat, mancarea preferata, emisiunea TV etc. Am facut poza in graba si nu am observat raspunsurile in acel moment. Cand am ajuns acasa abia am vazut ceva ce m-a cutremurat.

Va mai amintit acum cateva saptamani fotografia in care apar un jucator de fotbal din Florida si un copil mancand impreuna? Acel jucator s-a asezat langa copilul care suferea de autism fara sa observe de ce boala sufera. Poza s-a viralizat, iar acum multi copii il insotesc si se joaca cu el. Pana la acel gest al sportivului, micutul traia izolat.

Tatal unui baiat cu autism a aflat ca fiul sau nu are prieteni si a redactat o scrisoare emotionanta

Acel copil are acum prieteni care il inteleg si il ajuta oricand are nevoie. Intrebarea mea este: unde erau acei copii inainte sa apara poza? Stim cu totii unde erau: stateau pe banchetele din tribuna, ignorandu-l. Daca fotbalistul nu s-ar fi asezat langa copil, el era si la ora actuala singur.

Nimeni nu ne invata sa acceptam diferentele dintre noi. Nu ma refer aici la profesori si la parinti, ci la societate in general.

M-a apucat plansul cand copilul meu m-a intrebat daca are voie sa dea o petrecere in pijama si asta pentru ca a observat ca niciodata nu a fost invitat la vreuna. Atunci mi-am dat seama ca nu are niciun prieten. Niciodata nu a avut un prieten. Niciodata, iar acum a implinit 11 ani. Pentru ca nu are prieteni, nu avea cine sa il cheme la o petrecere in pijama.

Eu nu am nicio solutie. Nu am niciun raspuns. Adevarul este ca depind de compasiunea celorlalti, ca trebuie sa le explic intr-o mie de feluri ca se pot aseza langa el, ca nu ii mananca, ca autismul nu se ia.

Fiul meu este suficient de inteligent incat sa nu dea doi bani pe compasiunea fortata a celor din jur. Dar pe mine ma doare. El are nevoie de stimuli, chiar daca acum nu isi da seama de asta.

Tot ce lipseste este empatia. Nu a voastra, ci a copiilor vostri. Din ce vad, colegii de clasa ai lui Christopher au fost duri cu el. L-au exclus doar pentru ca el are autism. Si copiii aia au probleme, numai ca nu atat de mari, cel putin de sanatate, precum Christopher. La scoala copiii invata cum sa interactioneze intre ei, insa daca nimeni nu il baga in seama pe Chris, cum va invata sa comunice?

La fisa cu preferintele lui, la capitolul prieteni el a scris „Nimeni”. Niciodata nu m-au durat 6 litere atat de mult ca acum. Singura solutie la care m-am gandit a fost sa va scriu. Sper ca aceasta scrisoare sa o inteleaga copiii de varsta lui Christopher”, a scris Cornelius.