Stiri
Tragedia Colectiv prin ochii unei asistente: „Am urme de piele arsa, pe mine, pe echipament”
Tragedia Colectiv prin ochii unei asistente: „Se crapa de dimineata. Am fost trezita de alarma pe care am uitat s-o dezactivez. Ma uit la ceas, era 7 dimineața.”
Sambata. Am vrut sa ma pun la loc in lumea viselor cand am observat o forfota in mesaje si apeluri nepreluate. Ceva era in neregula.
Am inceput dimineața cu lacrimi in ochi si am lacrimi in ochi cand scriu textul asta. In primul rand pentru sufletele pierdute aseara si in al doilea rand pentru familiile lor. Nu vreau sa fiu ipocrita, plang si cu gandul ca as fi putut sa fiu printre ei, in carnagiul de aseara, printre țipete, urlete, sunete de ambulanța si fum.
Durere si foc. Neputința si moarte. Inconstiența si disperare.
Am 25 de ani si nu am auzit in viața mea de o tragedie mai mare decat asta in Bucuresti. Iar lucruri nasoale se tot intampla aici, dar durerea trebuie sa fie auzita. Am auzit povesti de oameni care au salvat fete din flacari si cand s-au intors in infernul din Colectiv sa ajute au fost prinsi inauntru, dar ce am vorbit cu o asistenta medicala, care a fost martor la intamplarea de aseara m-a doborat de tot.
Asistenta medicala povesteste despre colegi inlacrimați, despre tineri in stare grava, despre rugaminți.
Tragedia Colectiv prin ochii unei asistente: „Ne-am dus senini. Credeam ca e un incendiu banal inițial, continua, am fost al doilea echipaj la fața locului. Apoi au venit pompierii agitați. Primele doua victime. Totul era ca un cosmar. Mergeau, urlau, se tarau. Tineri desfigurați. Urlau mulți. Eram doua salvari. Una dintre victime, erau o tanara, ranita grav. Țipa la mine sa venim mulți. Ma implora. Spunea ca sunt 300 de tineri, arsi, calcați in picioare. Am implorat plangand pe cei de la dispecerat ca sunt sute de oameni arsi. Plangeam. Sareau arsi pe mine, urlau. Voiau sa intre mulți in ambulanțe. Si nu puteam sa plecam cu fata ranita grav. Nu se dadeau din drum.
Abia atunci s-a dezlanțuit cosmarul. Au venit alți patru grav raniți. Izbeau in mine. In salvare. Le curgea pielea, carnea. Acum plang. Urlau sa ii iau, sa nu ii las in urma. Am implorat dispeceratul sa aduca mai multe ambulanțe, ca e haos. Sa vina poliția. Rupeau jacheta de pe mine.”
VEZI AICI Lista persoanelor ranite in clubul Colectiv Bucuresti
Plangea in timp ce imi scria. Pe mine ma luase inima in timp ce citeam.
Continua cu greu.
Tragedia Colectiv prin ochii unei asistente: „Apoi, a venit un pompier, avea o tanara de 18 ani, arsa pe 98% din corp, ma implora cu lacrimi de erou: Ia-o mai repede din brațele mele. Doamne, cat de tanara e! Salveaz-o! Am si eu o fata acasa!. Mi s-a facut rau. Veneau mulți, mulți de tot. Erau indesați in salvari. Civili urlau, tineri raniți trageau de doctori, aproape smulgandu-le hainele. Implorau sa fie ajutați, sa fie salvați. Se aruncau in fața ambulanțelor. Dadeau cu pumnii in ambulanțe.”
Citeste continuare pe fresh24.ro
