Blog
Umarul din jurul inimii
Toata lumea ma roaga sa vorbesc deschis despre lucruri la vedere. Totusi, nimeni nu ma crede. Nu stiu de ce ne mai ostenim, el si eu, sa ne aparam, cand suntem haituiti, atacati si interpretati fara jena sau intelegere minima.
Dupa ce, acum nici doi ani, m-am sfasiat de langa un om absolut fenomenal, din motive pe care le tin pentru alta viata, n-am mai crezut vreodata in apropierea dintre oameni. Nu in iubire, asta iese din discutie. In apropiere. Ideea de a discuta discutii cu un barbat imi provoca un fel de teama, ca si cand as fi reeditat debuturile dezastrului atat de recent. Atunci ne-am vazut.
Ne-am intalnit intr-un birou, in fata unui om drag amandurora acum, care ne-a facut cunostinta. Ne stiam, de la televizor si ne admiraseram intre noi, cu un drag colegial care si azi ne face cald in suflet. Respectul meu pentru el ca artist depaseste si azi puterea mea de a descrie.
Si am vorbit. Si am inceput sa rad din nou, cu inima cu tot, iar teroarea in fata unui barbat a inceput sa se topeaasca. Cum sa nu fiu miscata? Cum? Bucuria umarului de langa mine, a strangerii de mana la greu, astea nu le neg. Daca-s de rusine, va rog, scrieti-mi. Voi citi, asa cum fac mereu.
El ma ajuta in viata asta a mea, complicata si violenta, cu blandete si rabdare. Stiu ca e greu de crezut, dar asta e tot. Iar ce pare a fi un sarut explicit nu e. Oare in drum s-ar fi intamplat, daca tot era sa se petreaca? Intreb, doar.
Multumesc, insa, celor care pricep doua minti ascutite lucrand in tandem. Multumesc Domnului pentru ca inima mea se dezgheata, durandu-ma cum numai eu stiu, ca dupa degeratura aia mare.
M-am maritat din (si cu!) marea pasiune a vietii mele. Nu sunt pregatita pentru dezbateri publice referitoare la continuarea acestei vieti sau a acestei pasiuni. Ce va fi, va fi.
Nota: Orice preluare a acestui text poate fi facuta numai cu mentionarea sursei cu link direct catre articol.
5 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
denisa
2014-07-21T14:25:10+03:00 at 2014-07-21T14:25:10+03:00
Atata pot sa zic,multumesc Domnului pentru ca mi-a scos in cale al doilea sot si m-am regasit cu adevarat!Doamne ajuta!
letitia
2014-07-22T20:16:23+03:00 at 2014-07-22T20:16:23+03:00
Sti ceva Teo mai da i…Esti fenomenala fa ce simti!!Si daca Maia te aproba da o bataie!!Va urmaresc la Mamaia.sunteti o pereche!Da o pereche!Sa nu te mai superi am vazut ieri ca te innegurasei…De ce trebuie sa dai atitea explicatii fa ce simti si mai ales nu uita sa iubesti!!!
O mare admiratoare
2014-07-23T03:16:20+03:00 at 2014-07-23T03:16:20+03:00
După o dragoste atat de puternică, după o ruptură atât de neprevăzută, apar momente in viață cand ești tentat să renunți si să spui ca nu mai vrei să auzi si să te apropii de nimeni, (cu atat mai mult cu cat să crezi că altcineva iti mai poate dezgheta inima si diminua durerea sufletească…)
Atunci te închizi în tine si nu mai lași pe nimeni înăuntru, pentru că iti ajung deja problemele tale sau pentru că, așa cum spui, ti-e teamă și nu mai crezi in apropiere…
Și tocmai atunci cand nu vrei să mai auzi de nimeni, apare de nicăieri „cineva”. Apare o persoana care iti zâmbește si nu cere nimic de la tine, vrea doar sa-ti ofere. Nu așteaptă, ca ceilalți, să ii oferi bucăți mari din tine, să ii oferi lucruri materiale sau sufletești. Nu, tot ceea ce dorește este sa il lași să te ajute, să il lași să fie în viața ta, sa-ti poată oferi acel zâmbet dezinteresat sau acele discuții despre care scrii… Și chiar dacă tu ai ridicat deja un zid, o fortăreață, acea persoana, „trimisă” nu întâmplător în viața ta, are menirea de a te salva, de a-ți vindeca sufletul…
Uneori așa se intampla: acea persoana iti oferă liniștea, apoi, de cele mai multe ori, la fel cum a apărut de senin, tot așa si dispare…
Ziariştii?… Pfff… Mi se face greață. Îmi amintesc…Doamne, Dumnezeule…în timp ce tu treceai prin momente extrem de grele, aproape toată presa a facut subiecte de wowbiz, scriind ai murit de 423 de ori, la Viena… Cand deschidem televizorul, mă speriam îngrozitor. Ceea ce e foarte greu de priceput pentru ziariști este faptul că nu mor caii când vor câinii! Da, sunt niște câini maidanezi turbați care te hărțuiesc fără pic de jenă! „Fratilor” da’ nu vă e teamă de Dumnezeu? Lăsați în pace acest om minunat, cu un suflet atât de pur și sincer! Mutați-vă curul la duduile „dive”! Vă asigur că nu veți muri de foame!
Teo, draga mea, cred in tine si in tot ceea ce spui/scrii! Te iubesc maxim și mă rog Bunului să fii fericită!
Doamne ajută!
Vladina
2014-07-23T14:11:15+03:00 at 2014-07-23T14:11:15+03:00
Tu nu trebuie sa dai lumii socoteala …traieste-ti viata asa cum iti place ,asa cum simti,asa cum iti este bine , langa cine si cum vrei TU .
Karani
2014-08-11T10:41:14+03:00 at 2014-08-11T10:41:14+03:00
Teo, adevarul este destul de crud, din ce am vazut eu si nu ma insel se pare, din moment ce acelasi lucru au vazut si altii cativa si iata ca am avut si confirmare. Iubire mare si sincera, a fost doar din partea ta. Daca acum te simti detasata de tot ce s a intamplat in trecut si iti recomand acest lucru ca nu merita, priveste imaginile video, priveste i atitudinea, trasaturile, si tot in asamblu. Sper ca vei avea puterea sa vezi ca doar tu erai sufletul care ardea acolo. El avea nevoie de o rampa de lansare, aici in tara.
Oricum, incearca sa nu l mai ridici in slavi, ca nu este ceea pare, si nici macar nu pare, draga mea frumoasa dupa care sunt topita. Iti urmaresc toate emisiunile si tin sa ti mentionez ca am suferit mult in lipsa ta. Ma bucur ca ai revenit la tv si Felicitari pentru emisiune!
Ceea ce vreau sa ti spun acum este ca imi place ce se intampla in viata ta. Daca despre Antonio este vorba, ma bucur pentru ca din punctul meu de vedere, te regasesti in aceasta formula si cred in proportie de 90% ca este partenerul ideal pentru tine.
10% ii pun la indoiala ca vei fi total fericita si sa ti spun de ce. Eu sunt genul de om care spune adevarul in fata, fara rezerve si am pretentia de la cel de langa mine sa mi ofere aceiasi sinceritatate. In fine, de la o varsta, prin experienta acumulata, vad multe lucruri cu care nu sunt de acord si de cele mai multe ori, ma vad neputincioasa.
Dar sa ti spun de ce am pus la indoiala fericirea maxima, pentru ca si barbatul meu si crede ma Teo, daca vei vrea sa observi acest lucru, nu exista barbat care sa nu se bucure ca un catelus atunci cand vede o fata tanara, dotata de la natura sau de la doctor. Oriunde si la orice ora si varsta, ei, barbatii, sunt dispusi, disponibili, deschisi, ceea ce este foarte dureros pentru noi femeile care ne credem iubite, care credem ca avem familie, care uite ce greseala facem noi, sa credem ca barbatii gandesc la fel ca noi, simt la fel ca noi . . . bla bla. O mare greseala!!!!!
M am trezit nu o data, de multe ori, ca nu e adevarat. Si nu doar intr o relatie, in mai multe. Si nu doar mie, multor femei.Din nefericire, nu exista iubirea adevarata, aia pe care o visam noi unele femei, ca nu toate vor familie, copii, etc. Barbatii fac parte dintr o specie cam infecta, Teo. Poate peste cativa ani, imi vei da dreptate. Pana una, alta, incearca sa faci ce eu nu pot face, dar ii invat pe altii. Sa ti dai tie atentie si importanta! Te iubesc!