Umoristi, deci existi

Blog Teo. Speranta e cea care ne tine, intre noi si in noi. Din ce in ce mai multi apropiati au senzatia ca au ramas „insule” intr-o mare teribila de lipsa de gust sau de indiscutabil.

Avem opinii, dar n-avem iesiri. Ati bagat de seama ca multa lume acuza, fara sa ofere fie o solutie, pentru ca li se pare periculoasa?

Blog Teo. Intr-o zi,mi-am dat seama ca ar fi minunat sa incercam ne asumam ce stim sa facem, fiecare. Curajos. Unul stie sa cladeasca, altul sa cante, cel de-al treilea sa le puna in ordine pe toate, si, daca stau sa ma gandesc bine, nu ma incadrez in niciuna. asa ca mi-am luat seama si m-am intrebat la ce-oi fi buna pe lumea asta. Pai, eu stiu sa rad. Si stiu sa-i iubesc pe cei care fac asta, daca-s dublati, captusiti pe dinauntru cu bune intentii, bunatate multa si lipsa de interes evident. Am inteles ca lumea asta a fost dusa inainte de putinii care s-au intrebat la ce-s buni, in fapt, apoi si-au luat hamul si prastia si au mers pe drumul lor, poate huliti de ceilalti, poate prea putin incurajati de familii sau apropiati. Pai, aia care stiu sa rada si sa mai si faca umor, n-au nevoie decat de un deget si-ti iau toata gura!

Blog Teo. Am noroc sa ma trezesc, in viata asta, inconjurata de cei ca mine. Si sa-i mai si vad,desi nu se bat cu pumnul in piepti. Apoi mai ramane sa-i indragesc si sa-i pretuiesc, sa-i imbarbatez si sa vi-i „parasc” dumneavoastra, cei care decideti cu adevarat, Azi, va prezint doi umoristi. Unul dintre ei m-a ajutat sa lupt, celalalt sa rad. Cam tot pe-acolo!