Blog
Unde s-au dus?
Probabil şi pentru că am atâtea de povestit, la rândul meu, mi se relatează multe. Nu le reproduc vreodată, pentru că mi se par taine pentru a căror păstrare ai fost ales, cumva, eşti special, atâta vreme cât înţelegi importanţa confesiunii cuiva, oricât de neapropiat ţi-ar fi.
Un lucru mă macină: fără excepţie, prietenii sau amicii sau cunoştinţele sau până azi necunoscuţii, îmi repetă însufleţit că n-au făcut rău vreodată, cuiva. Nici măcar unul dintre cei pe care-i ştiu nu-s emitenţi de rău asumat, nu-s diabolici declaraţi, deci sunt exoneraţi de orice răspundere în faţa Echilibrului Universal. Cu alte vorbe, atâta vreme cât n-ai încălcat flagrant şi demonstrabil una sau mai multe sau toate cele zece porunci, ar trebui să-ţi meargă ceas, viaţă ta să fie un poem veşnic publicabil. Totuşi, nu e aşa, de unde întrebarea (care deja a ajuns să mă irite, pentru că am auzit-o până şi-n mintea proprie) „de ce tocmai eu”. Asta nu ştiu. De ce tocmai eu, tu el, ei, noi. E limpede că n-a scăpat nimeni, că la 40 de ani începusem deja să descopăr că mai devreme sau mai târziu ceva apare, de la discrepanţă la disconfort, apoi încolo, către tragedie. Invariabil. Fiecare dintre noi a păţit câte o nefăcută.
Cu toate astea, inflexibilitatea cu care ne considerăm demni de-a judeca orice avem poftă, ne strică şi ne încurcă chakrele până nu le mai poate nimeni pieptăna. Nu, n-am făcut rău în sensul clasic, n-am omorât om, dar am denigrat. N-am furat, dar am insinuat. N-am râvnit, dar am făcut cumva să ne luăm ce părea al nostru, deşi nu era. Şi mai grav.
Am învăţat să nu mai judec şi să nu mai „consider”, iar dacă o fac, din slăbiciune omenească, măcar n-o scriu. Nici la mine, nici pe pereţi, nici în căsuţe private, nici pe blog.
Aşa, poate, n-o să mă mai mir de ce eu, Doamne, nu altul. Pentru că altul e fix că mine, iar eu o copie cumva modificată, că-n jocurile alea cu găsiţi diferenţele, a celui dinaintea mea. De ce? Pentru că aşa!
Făcătorii de rău nu ştiu cine sunt. Nu se văd în oglindă, când se spală pe dinţii care trebuie periaţi de două ori. Ei sunt buni, ştiţi? Chiar dacă scriu nemernicii pe unde-apucă. Scrisul mă face să-i descopăr. Spusele lor îi identifica din marea masă de creştini, care nu arată cu degetele înnegrite.
Şi va-ntreb: unde s-au dus răii, într-o lume alcătuită azi din indivizi care n-au nimic a-şi reproşa? Unde sunt cei care, pitiţi sub nume oribile, scriu şi legiferează astfel, indiferenţa dispreţuitoare, rece, nemiloasă? Nu cumva se ascund în noi şi zâmbesc, sperând să nu-i vadă careva? Eu pe-al meu îl caut. Şi tac, privind comentarii atroce la articole de presă.
9 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Andrei
2013-08-23T20:18:44+03:00 at 2013-08-23T20:18:44+03:00
Wow! Ma surprinde de fiecare data inteligenta ta! M-a pus pe ganduri postarea ta…!
Dana
2013-08-24T09:53:59+03:00 at 2013-08-24T09:53:59+03:00
Una dintre cele mai mari realizări ale mele a fost sa învăț sa îmi vad barna din ochi!!! Am fugit de oamenii care judeca si mi-am impus, chiar dacă trăiesc aproape in singuratate, sa nu judec pe nimeni, indiferent de situație!!! Recomand autoeducarea!!! Îți poate dezvălui o latura a inimii extrem de aproape de starea de normalitate!!! De la oamenii sus mentionati, hai sa învățăm ceva.,, gen… ASA NU 😉
mimi
2013-08-24T16:44:50+03:00 at 2013-08-24T16:44:50+03:00
Da. Toţi suntem făr’ de păcat. Doamne fere! N-am făcut rău într-adevăr dar ăla care mi-a făcut să-i dea şi pe-acolo şi pe dincolo 🙂 Asta ce se cheamă ? Că-i zici dă 🙂 bine mâncaţi-aş! Am în mine O. Ce? Răutate . Am o dublă personalitate:) E simplu. Eşti om. Facem rău şi cu gândul. De la gând până la faptă…Ce? Depinde. Conştiinţă, autocontrol, dorinţa de a fi mai bun, de a iubi necondiţionat, de a putea fi într-o lume încojurat de oameni frumoşi, căi de ales, suflet sau bani, putere , echilibru , linişte…Avem tot timpul ca să facem şi bune şi rele. Dacă n-ar fi răul n-am aprecia binele din noi când izbândeşte. Tentaţiile sunt ale naibii rău.:) Suntem oameni.Unul maii slab de înger, altul mai puternic. Trebuie găsită cauza. Răscrucile sunt nasoale. Poţi face rău. Eu zic aşa: ” nu ştiu cât rău oi fi făcut dar am făcut şi bine” . Nu contorizez faptele bune dar încerc să nu rănesc, să nu jignesc deşi sunt impulsivă, să nu repet prostia…Dacă ne puricăm conştiinţa , periem faptele rele. Bunele se pun, nu?! 🙂 La marcate…Doamne iartă-mă , că păcatele curg odată cu traiul de zi cu zi!
Eu
2013-08-25T02:59:26+03:00 at 2013-08-25T02:59:26+03:00
Teo draga, nu trebuie sa incalci un pacat ca sa platesti. Problema ta este ca incerci sa gasesti o scuza la ce ti se intampla, cand in realitate trebuie sa dai drumul la tot.
Sa nu judeci si sa te iubesti si respecti pe tine.
Tot ce ti se intampla nu este o pedeapsa ci mai degraba o lectie pe care o ai de invatat.
Daniela
2013-08-25T08:45:58+03:00 at 2013-08-25T08:45:58+03:00
Hai sa fim seriosi: nu numai vedetele sunt expuse rautacismelor. Chiar si noi, oamenii de rand, avem in cercul de cunoscuti cel putin o persoana, daca nu mai multe, care se comporta aiurea intr-o situatie sau alta. Problema noastra, a plebeilor, este aceea ca nu avem un cerc de admiratori atat de mare ca si vedetele, admiratori care sa ne sustina, incurajeze si ridice de subtiori de cate ori cadem. Poate ca avem o mama, un sot, un copil, un caine, ma rog, un singur „cineva” care se pune pavaza intre noi si nasparliul / nasparliii care ne-a / ne-au facut rau. Suntem cu totii oameni, suntem si buni, suntem si rai, fin’ca asa trebe, altfel ne-am plictisi ingrozitor. Bafta!
Rosoga Letitia Simona
2013-08-25T18:23:05+03:00 at 2013-08-25T18:23:05+03:00
Nu cauta!!Uita!!!!!!!
Fialminda
2013-08-26T13:10:19+03:00 at 2013-08-26T13:10:19+03:00
Eu zic: iarta, dar nu uita!
Cami
2013-08-26T17:11:34+03:00 at 2013-08-26T17:11:34+03:00
Da. Pe mine ma si distreaza intrebarea: da de ce io? Da de ce pe mine? Stii ca ma refer la multe:) Ai atata dreptate, drago…
Ilona B.
2013-10-10T20:45:35+03:00 at 2013-10-10T20:45:35+03:00
Ai dreptate Teo, toti gresim si uneori am facut rau, crezand, fiind ferm convinsi ca facem bine, am facut rau fara sa vrem, unii voit,… uneori ma intreb unde e diferenta intre a lua atitudine, cand vezi ca cineva face ceva nlalocul lui, sau esti rau daca vezi si treci mai departe nepasator!? Viata asta a noastra a oamenilor e atat de plina de reguli, facute de majoritatea care se considera a fi normala, perfecta, toti ceilalti care le considera tampite(regulile) sunt considerati anormali, ciudati, etc.
Raul exista la fel si binele in noi toti, depinde doar de ratiune, care dintre ele iese la suprafata!
Tin minte, cum copil fiind mi-am suparat nu o data parintii sau bunicii facand chestii care se voiau a fi surprize placute, dar sfarseam mai de fiecare data prost, apoi fiind adult am facut de multe ori chestii pe care le-am vrut a fi bune si au iesit prost. Dar nu le-am facut din rautate si daca am fost totusi rea cu cineva apoi a fost fara a dori. In schimb nu pot sa-i inteleg pe cei care fac rau, asa de amorul artei de ce o fac?! As putea intelege sa faci rau cuiva sa ai un castig de acolo, dar doar ca sa fii tu fericit ca ai mai ‘rezolvat’ inca unul, nu inteleg. Am cunoscut chiar o familie unde si el si ea se intreceau in a face altora necazuri si apoi radeau cu pofta de nefericirea oamenilor. Acum sunt bolnavi si vai de capul lor! Spunea cineva ca astia ca ei trebuie sa traiasca mult sa se chinuie la cat rau au facut in viata lor!
Dar cum spuneai tu cine suntem noi sa judecam!? Suntem noi mai buni?
Spunea cineva inaintea mea ca a invatat sa vada barna din proprii ochi, cam asta am invatat si eu la cei 49 de ani ai mei, am mai invatat ca orice fapta isi primeste rasplata, atat cele bune cat si cele rele.
Oamenii care mi-au facut rau nu i-am urat, dar pur si simplu i-am ignorat. Cel mai rau m-a durut tradarea celor pe care i-am crezut prieteni. Dar nu i-am urat, nu am uitat, nu pot sa uit, am trecut mai departe incercand sa nu-mi reamintesc ceea ce e neplacut, obisnuiesc sa spun ca le-am ascuns intr-un sertar al mintii, de unde uneori mai rasar asa razlet, dar le indes repede la loc. S-a cam umplut sertarul, ar trebui sa ma uit printre ele si pe cele care acum mi se par mai neimportante sa le arunc in calea uitarii, am invatat ca orice sut in fund e un pas inainte, am invatat ca oamenii rai sunt intotdeauna descoperiti si dati la o parte, pana la urma, am invatat sa privesc oamenii in ochi si pe cei care imi ocolesc privirea sa-i exclud din cercul meu de prieteni,… am invatat multe, am invatat sa dau sa daruiesc, sa primesc, sa ofer dragoste si duiosie, sa ofer alinare, sa imbratisez si sa invat pana si pe cei care n-au facut asta nici cu copiii lor, pana atunci, sa o faca si sa se simta bine cand sunt imbratisati. Faptul ca sunt o persoana pozitiva, ca zambesc mereu si ca sunt o persoana deschisa mi-a adus multi prieteni. Desi momentan locuiesc si muncesc intr-o tara straina, considerata de noi rece, distanta (Germania), eu am gasit aici multa caldura, intelegere, prieteni (aici a fi prieten inseamna ceva mai mult decat o cunostinta), am gasit aici nu una nu doua ci trei familii care m-au ‘adoptat’ practic.
Nu m-am simtit privita niciodata de sus si am invatat foarte multe de la ei. A fi bun, a fi corect, a nu umbla cu minciuni, a raspunde pentru ceea ce faci, a trai mai bine si mai ales nu doar de dragul altora. Dar asta e deja alta tema de discutii… Poate ca atunci cand ni se intampla lucruri rele, e pentru a ne face sa pretuim mai mult ceea ce merita pretuit si nu averea pe care am aveao, sau alte bunuri… De ce eu, de ce tocmai mie?! Ne-am pus cred fiecare la un moment dat aceasta intrebare,… Nu cred ca exista un raspuns. Sau ar fi:’De ce nu?’ Am mai invatat ceva traind cu si printre oamenii mai in varsta, sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa te bucuri si sa te multumesti cu ceea ce ai, ca poate maine va fi mai rau, sau ai sa pierzi tot…
Nici nu stiu daca ceea ce ai scris se refera la tine ca persoana sau asa in general, oricum eu ma bucur din toata inima ca te-ai facut bine si ca mai ales ai aparut iarasi la tv, chiar daca eu din pacate nu te pot vedea… Ma bucur ca emisiunea ta nu e una de scandal sau de barfe, dar daca ar fi fost asa n-ai mai fi fost tu. Teo e o marca un brand, e ceva ce nu mai are nimeni… Ce oferi tu celor care se uita la emisiunile tale, nu mai ofera nimeni, sau doar cativa numarati pe degete… Sanatate Teo draga si o viata plina de bucurii alaturi de fiica ta si de cei dragi!